BUREBISTA SI MAREA SA STAPANIRE

        

Ridicarea geto-dacilor sub Burebista si constituirea statului trebuie pusa si in legatura cu schimbarile ce au avut loc in zona litoralului Marii Negre in timpul razboailelor dintre Mitridates al VI-lea si Statul Roman cu precadere cel dintre anii 74-71 i.d Hristos. Pentru slabirea aliantei potrivnice Romei, generalul Lucullus organizeaza expeditii in Dobrogea, invinge coloniile grecesti de pe malul vestic al Marii Negre pana la delta Dunarii. Este incheiat un tratat de alianta foedus cu Callatis si celelalte cetati grecesti.Tratatul a insemnat instituirea unei tutele a Romei asupra coloniilor, fapt ce a determinat o puternica nemultumire. Orasele grecesti se revolta in anii 67-61. O solie pornita din Dionysopolis apeleaza la vechii aliati geti si bastarni impotriva Macedoniei. Trupele conduse de Antonius Hibryda sunt insa infrante in batalia de langa Istria. Episodul este evocat de catre Dio Cassius.

Se pare ca trupele getilor au fost conduse chiar de Burebista daca luam in considerare faptul ca primele teritorii integrate statului Dac au fost cele din aceasta zona. Distrugerile de la Carlomanesti confirma aceasta actiune. Bastarnii sunt primii dintre cei supusi asa cum rezulta si din participarea acestora la razboiul impotriva Romei.

 

Campaniile rasaritene si apusene organizate de Burebista

 

Exista numeroase controverse legate de locul de Burebista a pornit unificarea, care au fost primele teritorii integrate statului Dac. Se pare ca actiunea nu a pornit nici din podisul Transilvaniei, nici din zona m-tilor Sureanu si nici din Campia Munteniei. Aceste actiuni au pornit din estul tarii, din Moldova. Aceste prime actiuni nu au avut drept scop supunerea triburilor celtice din nord-vestul si sud-vestul Daciei. La fel ca si inaintasii sai Rex Histrianorum si Zalmodegikos Rhemaxos, Burebista va acorda sprijin cetatilor grecesti asigurandu-si astfel flancul stang al stapanirii sale. In prealabil Burebista asigura fortificarea zonei dintre Carpatii Occidentali si Nistru unde au fost descoperite o serie de dovae (asezari fortificate): Racatau de Jos - tamasidava, Siret - Patridava, Brad-Negri - Zargidava.

In nord-estul acestui spatiu exista asezari celtice edificate de celtii taurisci care au fost unificati pe cale pasnica. A fost folosita si forta pentru supunearea unora precum Aliobrix identificata la Cartal in Republica Moldova. Aceasta localitate a fost locuita mai intai de greci iar dupa distrugere a fost refacuta avand ziduri de piatra. Ambele cai au fost folosite de Burebista si pentru supunearea oraselor grecesti. Cetatea tyras se supune fara lupta, insa alta este situatia la Olbia care a fost distrusa. Distrugerile sunt confirmate de istoricul Dion Chrisostomos care un veac si jumatate mai tarziu viziteaza orasul. Izvoarele istorice si arheologia confirma si un atac la Histria unde o parte din zidurile de aparare a fost distrusa. Astfel de actiuni sunt confirmate la mesembria Odessos in timp ce orasele Tomis, Calatis, Dionysopolis si Apollonia accepta fara lupta stapanirea regelui get.

In acelasi timp campanile lui Burebista vizeaza si stapanirea scitilor care se retrag pe valea Donului. In principal insa, in aceste campanii el isi asigura stapanirea litoralului Pontului Euxin.

Aceasta realitate este confirmata si de un decret dionysopolitan care confirma prin anul 48 i.d. Hr. ca Burebista devine “stapanultuturor tinuturilor de dincolo si de dincoace de Dunare”.

Burebista a actionat pentru cunoasterea acestor stapaniri inainte de a incepe campanile apusene care se vor desfasura dupa anul 48 si care au fost indreptate catre celtii scadnici, taurisci si mai ales boii condusi de Cristasiros. Aceste expeditii au permis extinderea granitelor statului dac. Astfel statul se intindea la vest pana la Dunarea Mijlocie si raul Marus, la est pana la gurile Bugului, la nord pana la Carpatii Padurosi, iar la sud pana la M-tii Balcani.

 

                Organizarea stapanirii lui Burebista

 

Scriind despre Burebista, Strabon arata ca acesta “in putini ani” a realizat o mare stapanire devenind “cel dintai sic el mai mare rege din Tracia”. In actiunea politica a fost sprijinit de Deceneu. Impreuna cu acesta i-a determinat pe geti la “sobrietate si ascultare de porunci”.

Noul mod de viata este propagate dintr-un mare numar centru spiritual numit de Strabon Muntele Sfant, localizat in M-tii Sureanu. Descoperirile confirma ca cel putin unul din sanctuarele de la Gradistea Muncelului este din vremea lui Burebista. Se mentin deasemenea sanctuarele locale si incintele sacre descoperite la Pecica – Arad, Ocnita – Valcea, Popesti – Arges. Descoperirile arheologice sugereaza faptul ca probabil s-au mentinut vechile resedinte de reuniuni de triburi  - davae, precum si conducatorii acestora. La fel, Burebista a mentinut magistratii in orasele pontice. La nivel central insa, Burebista a recrutat oameni noi care sa conduca administratia, sa stranga impozitele, sa supravegheze muncile obstesti. Numai in acest fel s-a realizat sistemul de fortificatii in special cel din zona M-tilor Sureanu cu cetati precum Costesti, probabil fara resedinta regala, Blidaru, piatra rosie, Cugir, care inchideau accesul spre marele centru din Dealul Gradistii care era la randul sau bine fortificat, zidul avand o grosime de 3m. Fortificatiile dacice sunt cele mai puternice din Europa in afara lumii Greco-romane.

Mai intalnim cetati si la Polovragi, Deva, piatra Craiovei si Bratislava. In fruntea cetatii se afla un tarabostes care organiza alaturi de comati, apararea. In vreme de razboi, Burebista dispunea de o armata de pana la 200 mii oameni.

 

                Politica externa din ultimii ani de domnie.

 

In acelasi timp cu actiunile interne, Burebista desfasoara o politica externa extreme de active. Prin actiuni politice si militare a supus cea mai mare parte a populatiilor vecine iar dupa aprecierea lui Strabon era temut chiar si de romani, actiunile sale militare desfasurandu-se pana in Macedonia.

Actiunile lui Burebista in Peninsula Balcanica sunt explicabile avand in vedere faptul c aici se confrunta cei doi comandanti military si politici romani: Caesar si Pompeius. Burebista urmarea recunoasterea stapanirii sale pe care insa nu a putut-o obtine in ciuda demersurilor pe care probabil ca le-a facut pe langa Caesar.

Burebista si-a indreptat atentia spre Pompeiuss care cunostea mai bine realitatile geopolitice din orient unde comandase armatele romane victorioase in ultimul razboi cu Mithridate 66-63 i.d. Hr si supusese Syria pe care o facuse provincie romana in anul 64.

Inscriptia din Dionysopolis mentioneaza tratativele desfasurate de Burebista prin intermediul lui Acornion. Se pare ca acordul dintre Burebista si Pompeius s-a realizat intre cele doua lupte de la Dyrrachium si Pharsalos. Inainte de punerea in aplicare a acordului, Caesar obtine Victoria de la Pharsalos. Pompeius se retrage in Egipt unde este asastinat.

In ultimii ani de domnie, Caesar intretine organizarea unei expeditii impotriva lui Burebista. Nu reuseste insa nimic, fiind asasinat in senat la 15 martie 44. In acelasi timp dispare si Burebista, probabil in urma unei rascoale dupa cum afirma Strabon in urma unei domnii de aproximativ 38 de ani.

 

 

UNIREA POLITICA SI RELIGIOASA A TRIBURILOR GETO-DACICE

 
               Folosirea scrisului nu a fost singurul progres realizat in societatea geto-daca. Cel mai semnificativ progres a fost constituit de aparitia statului. Aparitia Statului a fost favorizata de premize etnice si lingvistice, premize spirituale si geo-politice.

                  Premize etnice si lingvistice:

         Unirea triburilor geto-dace si constituirea statului au fost favorizate in primul rand de existenta unui singur popor care vorbea una si aceiasi limba. Aceasta realitate etno-lingvistica a fost consemnata de izvoarele antice.
Astfel, Herodot ii mentioneaza pe geti subliniind si originea lor tracica. Tot el mentioneaza si existenta calipizilor la nord de gurile Dunarii. Mai tarziu istoricul Ephoras ii mentioneaza pe carpizi identificati de istorici cu carpo-dacii care locuiau in estul Daciei.
Pentru prima oara, termenul de "daci" apare la Cezar in lucrarea "Comentarii de Bella Gallica", vorbind despre Padurea Hercinica, descrisa ca intinzandu-se de la hotarul helvetilor pana la cel al dacilor.
       Informatii mai ample despre geto-daci retinem de la geograful antic Strabon. Acesta subliniaza ca Dunarea, pe cursul superior este numita Danubius, de la izvoare pana la cataracte si aici teritoriul este ocupat de catre daci, iar pe cursul inferior locuiesc getii si aici fluviul este numit Istru. Mentioneaza insa ca getii si dacii, vorbesc aceiasi limba.
Alte informatii despre geto-daci gasim la Dio Cassius, Tragus Pompeius, etc.
Ptolemeu din Alexandria mentioneaza principalele triburi ale geto-dacilor intre care: albocensii, buridavensii, ratacensii, piefigii, etc.
       Existenta unitatii etnice si lingvistice a permis infaptuirea unitatii teritoriale si aparitia statului.

                   Premize spirituale

         Unitatea spirituala si mai ales unitatea religioasa a determinat infaptuirea unitatii politice. Geto-dacii aveau religie politeista. Informatii despre religia geto-dacilor detinem de la autorii antici. Astfel Herodot mentioneaza credinta in nemurire a geto-dacilor. Tot el mentioneaza si doi zei ai geto-dacilor: Zalmoxix si Gebeleizis.
izvoarele scrise si arheologice consemneaza existenta unei zeitati de origine traco-dacica: Derzis sau Derzelas. Uneori acesta este reprezentat calare, cum confirma descoperirile de la Histria, Limano - Constanta, Racatau - Bacau, etc. De aici ii vine si denumirea de Cavalerul Trac.
       Exista numeroase mentiuni despre zeitatile geto-dacilor. Virgiliu il mentioneaza pe "Gravidus tatal" iar Ovidiu in "Tristele" il mentioneaza pe "Getul care se inchina lui Marte". La Lupul, judetul Alba, s-a descoperit un tezaur de vase de argint. Pe unul dintre ele sunt reprezentate doua zeitati, una masculina, probabil Zalmoxis si una feminina, probabil zeita Vendis. izvoarele demonstreaza predominarea cultului Zalmoxian.

           

                     Premize geo-politice

          Aici este cuprins mediul fizico-geografic, evolutia economica si sociala, evolutia demografica, conditiile politice interne si externe.

        Incepand din jurul anului 200 i.d. Hristos se dezvolta ultima faza si cea mai avansata a civilizatiei fierului de tip "La Tene". Aceasta se evidentiaza prin descoperirea unor adevarate tezaure de obiecte de fier. In aceasta perioada este adaptat plugul cu brazdar de fier preluat de la tracii sudici. El se deosebeste de modelul celtic si de cel roman.  Practicarea agriculturii este dovedita de descoperirea unor semninte carbonizate la Popesti - Giurgiu si chiar in zona muntilor Sureanu. Olaritul cunoaste de asemenea o mare perioada de dezvoltare. Roata olarului devine un obiect foarte folosit in spatiul nostru geografic. Cantitatea de ceramica descoperita este mare, atat cea lucrata cu mana cat si la roata.

           Intalnim vase de diverse marimi si intrebuintari de la marile chiupuri folosite la pastrarea alimentelor pana la vase de mici dimensiuni de genul vestitelor cesti dacicie.

           In aceasta perioada sunt prelucrate bronzul si metalele pretioase conform descoperirilor de la Sancraieni - Harghita, Pecica - Arad, Banita - Hunedoara, etc. Descoperirile confirma chiar existenta unor ateliere de bijuterii.

           Dezvoltarea economica determina intensificarea circulatiei monetare. Alaturi de monedele straine sunt folosite monede locale cum sunt cele de tip Dumbraveni - Vrancea, Mediesul Aurit - Satul Mare sau tip Varteju - Bucuresti. Acestea apar alaturi de monede straine cum ar fi cele grecesti, macedonene sau romane. Aparitia monedelor romane confirmate de descoperirile din Insula Serpilor, Barsa - Arad evidentiaza dimensiunile raporturilor statului Roman.

           Dezvoltarea economica determina schimbari in cadrul structurii sociale. Izvoarele antice evidentiaza existenta categoriilor sociale. Iordanes mentioneaza o categorie dominanta numita tarabostes sau piliati. Acestia detin functii administrative, militare sau ecleziastice.

            Tot la Iordanes dar si la Diocasius intalnim categoria oamenilor liberi, saraci, numiti sicomati. Acestia reprezinta principala categorie de producatori. Ei mentioneaza principalele triburi geto-dace dintre care cel mai puternic pare sa fie cel din estul Daciei, mentionat si in secolele anterioare.

            Este mentionat si un conducator, Rhemaxos. Prin jurul anului 200 i.d. Hristos, acesta vine in sprijinul cetatilor grecesti si in special in sprijinul Histriei, luptand impotriva tracului Zoltes. Probabil ca regii geto-daci din estul Daciei exercita protectie asupra coloniilor grecesti.

            In spatiul intracarpatic este mentionat Orales, aflat in lupta cu triburile bastarnilor care urmareau sa treaca din Moldova in Transilvania.

            Imprejurarile politice care au grabit procesul de unificare sunt determinate in primul rand de expansiunea romana in Peninsula Balcanica. Impotriva romanilor lupta in aceasta perioada regele Pontului, Mithridates al VI-lea care incearca sa realizeze o coalitie a popoarelor din Bazinul Marii Negre. Cu acest prilej dacii in alianta cu bastarnii ataca Peninsula Balcanica dar sunt respinsi de proconsulul Macedoniei, Crasus iar mai tarziu de Marius Caius in 105 si Cornelius Sylla in 87 i.d. Hristos.

                          Caile unificarii triburilor geto-dacice

            In conditiile expansiunii romane, unirea devine tot mai necesara. Aceasta a fost realizata de catre Burebista care a fost sprijinit in aceasta actiune de catre marele preot Deceneu. Iordanes mentioneaza ca intalnirea dintre Burebista si Deceneu s-a realizat cam in timpul in care la Roma, puterea era preluata de catre Cornelius Sylla, deci in anul 82.

             Unificarea statului a realizat-o atat pe cale politica cat si militara. Unele triburi au inteles necesitatea unificarii, acceptand puterea centrala, altele care s-au opus, au fost unificate cu forta. Acest fapt este confirmat de descoperirile arheologice. Unificarea geto-dacilor si creearea statului au fost favorizate de premizele etnice si lingvistice, de premizele spirituale dar si de cele geo-politice. Creearea statului a fost grabita de schimbarile politice care au avut loc in spatiul nostru geografic in aceasta perioada.

                         ANTICHITATEA

             Pe plan universal, Antichitatea incepe odata cu aparitia primelor texte scrise care evidentiaza organizarea de tip statal.

             In spatiul nostru geografic, Antichitatea incepe in secolul I i.H. odata cu aparitia primului stat condus de Burebista. Antichitatea dureaza pana in anul 602 cand in urma prabusirii granitei dunarene a imperiului roman, slavii se aseaza in Peninsula Balcanica.