Ridicarea geto-dacilor sub Burebista si constituirea statului trebuie pusa si in legatura cu schimbarile ce au avut loc in zona litoralului Marii Negre in timpul razboailelor dintre Mitridates al VI-lea si Statul Roman cu precadere cel dintre anii 74-71 i.d Hristos. Pentru slabirea aliantei potrivnice Romei, generalul Lucullus organizeaza expeditii in Dobrogea, invinge coloniile grecesti de pe malul vestic al Marii Negre pana la delta Dunarii. Este incheiat un tratat de alianta foedus cu Callatis si celelalte cetati grecesti.Tratatul a insemnat instituirea unei tutele a Romei asupra coloniilor, fapt ce a determinat o puternica nemultumire. Orasele grecesti se revolta in anii 67-61. O solie pornita din Dionysopolis apeleaza la vechii aliati geti si bastarni impotriva Macedoniei. Trupele conduse de Antonius Hibryda sunt insa infrante in batalia de langa Istria. Episodul este evocat de catre Dio Cassius.
Se pare ca trupele getilor au fost conduse chiar de Burebista daca luam in considerare faptul ca primele teritorii integrate statului Dac au fost cele din aceasta zona. Distrugerile de la Carlomanesti confirma aceasta actiune. Bastarnii sunt primii dintre cei supusi asa cum rezulta si din participarea acestora la razboiul impotriva Romei.
Campaniile rasaritene si apusene organizate de Burebista
Exista numeroase controverse legate de locul de Burebista a pornit unificarea, care au fost primele teritorii integrate statului Dac. Se pare ca actiunea nu a pornit nici din podisul Transilvaniei, nici din zona m-tilor Sureanu si nici din Campia Munteniei. Aceste actiuni au pornit din estul tarii, din Moldova. Aceste prime actiuni nu au avut drept scop supunerea triburilor celtice din nord-vestul si sud-vestul Daciei. La fel ca si inaintasii sai Rex Histrianorum si Zalmodegikos Rhemaxos, Burebista va acorda sprijin cetatilor grecesti asigurandu-si astfel flancul stang al stapanirii sale. In prealabil Burebista asigura fortificarea zonei dintre Carpatii Occidentali si Nistru unde au fost descoperite o serie de dovae (asezari fortificate): Racatau de Jos - tamasidava, Siret - Patridava, Brad-Negri - Zargidava.
In nord-estul acestui spatiu exista asezari celtice edificate de celtii taurisci care au fost unificati pe cale pasnica. A fost folosita si forta pentru supunearea unora precum Aliobrix identificata la Cartal in Republica Moldova. Aceasta localitate a fost locuita mai intai de greci iar dupa distrugere a fost refacuta avand ziduri de piatra. Ambele cai au fost folosite de Burebista si pentru supunearea oraselor grecesti. Cetatea tyras se supune fara lupta, insa alta este situatia la Olbia care a fost distrusa. Distrugerile sunt confirmate de istoricul Dion Chrisostomos care un veac si jumatate mai tarziu viziteaza orasul. Izvoarele istorice si arheologia confirma si un atac la Histria unde o parte din zidurile de aparare a fost distrusa. Astfel de actiuni sunt confirmate la mesembria Odessos in timp ce orasele Tomis, Calatis, Dionysopolis si Apollonia accepta fara lupta stapanirea regelui get.
In acelasi timp campanile lui Burebista vizeaza si stapanirea scitilor care se retrag pe valea Donului. In principal insa, in aceste campanii el isi asigura stapanirea litoralului Pontului Euxin.
Aceasta realitate este confirmata si de un decret dionysopolitan care confirma prin anul 48 i.d. Hr. ca Burebista devine “stapanultuturor tinuturilor de dincolo si de dincoace de Dunare”.
Burebista a actionat pentru cunoasterea acestor stapaniri inainte de a incepe campanile apusene care se vor desfasura dupa anul 48 si care au fost indreptate catre celtii scadnici, taurisci si mai ales boii condusi de Cristasiros. Aceste expeditii au permis extinderea granitelor statului dac. Astfel statul se intindea la vest pana la Dunarea Mijlocie si raul Marus, la est pana la gurile Bugului, la nord pana la Carpatii Padurosi, iar la sud pana la M-tii Balcani.
Organizarea stapanirii lui Burebista
Scriind despre Burebista, Strabon arata ca acesta “in putini ani” a realizat o mare stapanire devenind “cel dintai sic el mai mare rege din Tracia”. In actiunea politica a fost sprijinit de Deceneu. Impreuna cu acesta i-a determinat pe geti la “sobrietate si ascultare de porunci”.
Noul mod de viata este propagate dintr-un mare numar centru spiritual numit de Strabon Muntele Sfant, localizat in M-tii Sureanu. Descoperirile confirma ca cel putin unul din sanctuarele de la Gradistea Muncelului este din vremea lui Burebista. Se mentin deasemenea sanctuarele locale si incintele sacre descoperite la Pecica – Arad, Ocnita – Valcea, Popesti – Arges. Descoperirile arheologice sugereaza faptul ca probabil s-au mentinut vechile resedinte de reuniuni de triburi - davae, precum si conducatorii acestora. La fel, Burebista a mentinut magistratii in orasele pontice. La nivel central insa, Burebista a recrutat oameni noi care sa conduca administratia, sa stranga impozitele, sa supravegheze muncile obstesti. Numai in acest fel s-a realizat sistemul de fortificatii in special cel din zona M-tilor Sureanu cu cetati precum Costesti, probabil fara resedinta regala, Blidaru, piatra rosie, Cugir, care inchideau accesul spre marele centru din Dealul Gradistii care era la randul sau bine fortificat, zidul avand o grosime de 3m. Fortificatiile dacice sunt cele mai puternice din Europa in afara lumii Greco-romane.
Mai intalnim cetati si la Polovragi, Deva, piatra Craiovei si Bratislava. In fruntea cetatii se afla un tarabostes care organiza alaturi de comati, apararea. In vreme de razboi, Burebista dispunea de o armata de pana la 200 mii oameni.
Politica externa din ultimii ani de domnie.
In acelasi timp cu actiunile interne, Burebista desfasoara o politica externa extreme de active. Prin actiuni politice si militare a supus cea mai mare parte a populatiilor vecine iar dupa aprecierea lui Strabon era temut chiar si de romani, actiunile sale militare desfasurandu-se pana in Macedonia.
Actiunile lui Burebista in Peninsula Balcanica sunt explicabile avand in vedere faptul c aici se confrunta cei doi comandanti military si politici romani: Caesar si Pompeius. Burebista urmarea recunoasterea stapanirii sale pe care insa nu a putut-o obtine in ciuda demersurilor pe care probabil ca le-a facut pe langa Caesar.
Burebista si-a indreptat atentia spre Pompeiuss care cunostea mai bine realitatile geopolitice din orient unde comandase armatele romane victorioase in ultimul razboi cu Mithridate 66-63 i.d. Hr si supusese Syria pe care o facuse provincie romana in anul 64.
Inscriptia din Dionysopolis mentioneaza tratativele desfasurate de Burebista prin intermediul lui Acornion. Se pare ca acordul dintre Burebista si Pompeius s-a realizat intre cele doua lupte de la Dyrrachium si Pharsalos. Inainte de punerea in aplicare a acordului, Caesar obtine Victoria de la Pharsalos. Pompeius se retrage in Egipt unde este asastinat.
In ultimii ani de domnie, Caesar intretine organizarea unei expeditii impotriva lui Burebista. Nu reuseste insa nimic, fiind asasinat in senat la 15 martie 44. In acelasi timp dispare si Burebista, probabil in urma unei rascoale dupa cum afirma Strabon in urma unei domnii de aproximativ 38 de ani.
